Sigilarile dentare

 Suprafata dintilor este protejata, in mod natural, de catre smalt ( cel mai dur tesut din organism ) . In anumite locuri acesta este mai subtire sau este mai expus atacului acid cauzat de catre bacteriile cariogene. Aceste locuri le gasim, cel mai frecvent, la nivelul suprafetei de masticatie a molarilor si premolarilor (vezi Tipurile de dinti ) sub denumirea de santuri si fosete. La acest nivel , igiena zilnica a pacientului ( prin periaj ) nu este suficienta prin simplul motiv ca periuta de dinti nu ajunge in interiorul acestor santuri sau fosete, favorizand astfel retentia resturilor alimentare si formarea cariilor dentare .

 Solutia ideala este sigilarea santurilor si fosetelor de la nivelul premolarilor si, in special, al molarilor inca din momentul in care acestia au erupt in cavitatea bucala. Aceste sigilari se pot face, insa, si mai tarziu, dupa o pregatire specifica a zonei respective.

Sigilarea dentara se face printr-o procedura extrem de simpla care consta in pregatirea zonei interesate ( prin periaj profesional si conditionare chimica ) si aplicarea unui material de sigilare. Acesta poate fi un glassionomer, un compomer sau o rasina compozita, fiecare cu proprietati specifice.

Materialul ideal de sigilare dentara trebuie sa protejeze tesutul dentar prin elberarea de fluor, sa aiba o rezistenta mare si sa fie usor de aplicat.

Durata medie de viata a unei sigilari dentare este de 2-3 ani, dupa care se poate reface procedura. In acest timp este recomandat ca pacientul sa vina la controale regulate pentru verificarea integritatii materialului de sigilare folosit.

© Copyright-ul asupra articolelor publicate apartine autorilor DentLife.ro. Orice incercare de folosire a articolelor, totala sau partiala, se va face numai cu acordul DentLife.ro